Si stiu ca am avut o perioada in care ma tot intrebam in continuu "Oare cat o sa mai joc rolul asta afurisit?"... cat o sa mai trebuiasca sa joc un rol care nici macar nu-mi place in propria mea piesa de teatru.Si nu piesa e cea mai importanta...pentru ca ea isi scrie scenariul singura...ci actorii.In piesa mea de teatru ar fi trebuit sa existe doar doi actori.Si fara sa ne dam seama,au tot aparut diverse personaje.Nici macar nu mi-am dat seama cand am inceput sa joc singura in piesa asta...sa o joc cu alte persoanaje.Si mi-a placut atat de mult felul in care o jucam,prestatia pe care o aveam pe scena incat am uitat ca cel de langa mine nu e tocmai un actor.Ci pur si simplu un trecator.Si am coborat de pe scena mea si l-am urmat crezand ca face parte tot din scenariu.Dar se pare ca am sfarsit indepartandu-ma de piesa mea.Si mi-am lasat celalalt actor recitandu-si replicile catre nimic.Eu m-am lasat inlocuita de nimic.Si el a lasat sa se intample asta.Pentru ca atunci cand eu imi spuneam replicile cu glas tare el se intoarcea cu spatele la mine.Asa ca intalnindu-ma cu trecatorul asta am inceput sa-mi spun replicile catre el.Si s-a oprit.Chiar ma ascultat.Tot spunandu-mi replicile am uitat ca nu el este actorul meu si m-am lasat pacalita de aparente.Mi-am urmat trecatorul in toata calatoria sa.Si au trecut cam doua luni de cand mi-am dat seama ca eu mi-am parasit rolul.Nu mai sunt deloc actrita.Si nici nu mai caut actori.Nu-mi mai scriu nici piese de teatru.Acum sunt doar o trecatoare.Si nu urmez decat trecatori.Asa ca dragul meu actor,crezi ca e nevoie sa mai trec odata pe scena sa-ti spui si tu replicile?Cine stie poate ai sa devii si tu trecator.Vezi tu,fiecare actor isi are actrita lui.Asa cum fiecare trecator isi are "trecatoarea" lui.Acum nu mai ramane decar sa-mi vad de drumul meu.Intr-un final,cu totii vom fii trecatori.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu