Da...stiu stiu stiu....ar trebui sa-mi fie rusine ca am acusica doua saptamani de cand nu am mai scris absolut nimic...dar vedeti voi cateodata ne lasam prinsi de ceata asta obositoare si care ca orice ceata poate fi uneori deasa.Si ca orice sagetatoare plictisita de activitatile ei zilnice,de persoanele pe care vrand-nevrand le intalnesc zilnic,de afurisitele de pregatiri,de afurisitii de baieti si restul de restul noianului de probleme infinite.Se pare ca asa sunt toate sagetatoarele...blestemate sa se piarda in blestematele astea de detalii...si sa uite de esenta lucrurilor.Asa sunt si eu...nici eu nu ma dezmint.Uit sa vad lucrurile asa cum sunt,creez in permanenta...lucruri,vieti,oameni,caractere,personalitati...Ba chiar o fac atat de bine incat uneori ajung sa ma asigur pe mine insami de veridicitatea lor.E un lucru rau,al naibii de rau asta.Poate cateodata este mai bine sa te pierzi in detalii si sa uiti de adevarata fata a lucrurilor...lucrurile pot avea uneori o fata oribila.Te pot speria.Te pot schimba.Cei care nu vad detaliile...sunt niste oameni pierduti.Lucrurile or sa-i amarasca...si-or sa le umbreasca sufletele.Prefer sa ma bucur de frumusetea vietii si a iubirii decat sa-mi amarasc sufletul,sa mi-l omor singura,sa mi-l inghet.Vreau sa ma bucur in continuare de razele soarelui.Vreau sa rad cu pofta.Vreau sa imi sclipeasca ochii de fericire.Vreau sa zambesc fara sa vreau doar pentru simplul fapt ca iubesc.Vreau sa fie din nou vara in viata mea.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu