De ce oare se schimba oamenii?Si de ce lasam impresii gresite?De ce uneori aparentele inseala?De ce nu putem fim noi insine tot timpul?De ce trebuie sa zambim dragut chiar si atunci cand iti vine sa-i tragi un papuc in cap lu' cutarescu sau lu' cutareasca?De ce toata lumea nu face nimic altceva decat sa profite...sa profite...si iar sa profite de pe urmele cuiva?Chiar nu putem oare sa impartim din putinul nostru cu cel de langa noi?Sa imparti un sfat pe care poate la randul tau si tu l-ai primit de la mama ta...sa oferi un sprijin cand cel de langa tine zace la picioarele tale implorand ajutor...De ce intoarcem capul si mergem mai departe?Oare chiar am uitat ca suntem oamenii cu totii?Ca ar trebui sa ne ajutam unii pe altii...ca ar trebui sa ne unim ca sa ne fie bine?De ce fiecare isi vede doar propriul interes?Oare chiar nu vedem ca asa nu facem decat sa ne distrugem pe noi...putin cate putin...nu ne gandim la ceilalti...ne gandim la noi...dar uitam ca daca le facem rau celor din jur,ne facem rau si noua.Cu bunele si cu relele mele...eu am incercat sa ajut cat am putut si pe cei care mi-au gresit si pe cei care m-au dusmanit...si pe cei care mi-au vrut raul.Am incercat sa sprijin o surata la necaz,cand plangea de sarea camasa de pe ea,am incercat sa dau un sfat sincer cand mi s-a cerut o parere,am incercat sa corectez unde mi s-a parut ca ar fi facut ceva gresit dupa cum am stiut eu mai bine.Tot ce am facut pana acum a fost bine intentionat si bine gandit...dupa stiinta mea.Am incercat sa dau tot ce nu am primit eu...nici sfaturi,nici sprijin,nici pe"un cineva" care sa imi anticipeze urmatoarea cadere si sa incerce sa ma opreasca...dar este posibil ca acel cineva sa fi existat de fapt si pentru mine,sa-mi fi anticipat urmatoarea cadere dar sa fi fost prea mandra sau poate prea sigura pe mine ca sa ascult.Oricum nimeni nu crede pana nu o pateste pe pielea lui.Am incercat sa-i ajut pe cei mai vulnerabili,mai slabi decat mine...si nu sunt multi...eu sunt mult prea slaba si mult prea vulnerabila ca sa pot ajuta prea multa lume...si nu ma refer la "masca" asta de care m-am saturat pana peste cap...care arata cat de bine sunt eu,cat de tare sunt eu,cat de fericita sunt eu si ce zambet mare pot avea...Dar totodata mi-e teama ca odata ramasa fara ea voi fi sortita pierzaniei...pentru ca vedeti voi atunci cand te descotorosesti de o masca nu e cu putinta sa o mai poti pune la loc...si sunt o multime de vanatori care abia asteapta sa te prinda.Sper sa gasesc pe cineva in prezenta caruia sa-mi pot da masca jos si sa fiu in siguranta.E al naibii de obositor sa porti nenorocita asta de masca...vreau sa ma odihnesc putin...
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu