Am reusit sa adun toate clipele petrecute cu tine si sa formez un intreg.Le-am unit,le-am lipit,le-am decupat partile rele si le-am pastrat doar pe cele frumoase,pe cele pline de zambete,de emotii,pe cele mai colorate si pline de hohote de ras,pe cele cu multa zapada,pe cele calduroase cu multe stele,pe cele in care suntem cei mai buni prieteni,pe cele in care imi vorbesti despre tine,pe cele in care suntem doar noi doi,pe cele speciale.Le-am curatat de certuri,de nervi,de suparari,de priviri incruntate si sprancene ridicate.Si nu am facut-o pentru noi.Nici pentru tine.Am facut-o pentru mine.Am vrut sa pastrez ce a fost mai bun din noi. In povestea mea,in povestea noastra,nu exista reprosuri pentru ca nu exista greseli,nu exista frici,nu exista razbunari si nici vorbe aspre,nu exista despartiri si nici prea multe shot-uri de vodka cu capsuni.In povestea mea nu trebuie sa o luam de la zero pentru ca nu avem de ce.In povestea mea existam doar noi doi,asa cum ar fi trebuit sa fim.Povestea mea nu se termina niciodata.
Nu poti sa ai tot timpul efectiv tot ce-ti doresti.Nu-ti poti lua pantofii de la Zara care costa cinci milioane,pentru ca pur si simplu nu ai acum atatia bani la indemana.Si cel mai probabil atunci cand o sa ai banii,nu vei mai gasi numarul tau.Asta e viata.Ma refer la viata de zi cu zi,la servici,la scoala,la dragoste,la tot.Trebuie doar sa te obisnuiesti cu asta.Nu sunt Centrul Universului.Si da,si eu trebuie sa mai pierd din cand in cand.Nu toate lucrurile depind de noi.Unele lucruri chiar nu pot fi controlate.Nu poti sa intri noaptea peste el si sa-i injectezi o doza de curaj si dimineata sa te astepti la un buchet de flori si un inel.NU.Asta,draga mea,se intampla doar in filme.In viata de zi cu zi trebuie sa faci fata refuzurilor,certurilor,razbunarilor... Eu m-am saturat sa ma simt confuza,sa nu stiu ce simt.Ce simt?Simt ca-l iubesc dar nu pot nici sa ii daruiesc un zambet,o vorba frumoasa,un "Buna!" fara sa stramb din nas...oare chiar am atatea de reprosat?Sau nu sunt destul de puternica sa recunosc ca am gresit...si nu putin? Nu.Nu esti doar o distractie pentru mine...dar mi-ar fi placut sa fii.Stii,mi-ar fi fost mai usor. Nu stiu daca simti ceva pentru mine,si poate ca la ora 4 dimineata nici nu are vreo importanta...dar daca simti mi-ar placea enooooooooorm sa imi spui asta.Pe langa faptul ca as putea dormi in fiecare noapte neintoarsa,sau mai bine zis as putea dormi si atat,ti-as spune si eu ce simt,pentru ca apropo,simt ceva.Si nu,nu e ceva...micut sa-i spun asa.Simt ceva serios si infricosator,cand vine vorba de mine,sau de tine,nici nu mai stiu.Si pana acum am facut exact opusul la tot ce am simtit.Si stii de ce?Pentru ca imi e al naibii de frica.Frica de tine.
Play: As vrea sa schimb multe la mine.Sa ma schimb pentru cineva.Pentru tine.Sa imi cumpar cateva kilograme de curaj,cateva tone de afectiune si jumatate de kilogram de incredere(pentru ca fie vorba intre noi,mi-a cam scazut stima de sine din nu-stiu-ce motiv).Sa vreau sa stau linistita pentru ca nu am de ce sa fiu nelinistita cand esti cu mine.Sa vreau sa fii mandru ca sunt cu tine si nu cu altcineva.Sa vreau sa ma port exemplar pentru ca sunt cu tine.Sa te las sa ma faci sa rad.Sa te las sa fii ironic cu mine(pentru ca oricum ma faci sa rad cand esti asa).Sa te las sa ma indragostesti de tine.Sa nu-mi pese de urmari.Sa nu-mi pese ca o sa-mi pierd capul,pentru ca o sa fiu convinsa ca o sa ai tu grija de el si o sa mi-l dai inapoi intreg,Sa te las sa imi castigi increderea fara sa-mi fie frica ca m-ai putea dezamagi.Sa incepem din nou.Sa ne cunoastem.Sa ne dam mastile la o parte.Sa ne incredintam unul altuia.Sa ai incredere in mine.O sa am grija de tine.Sa ai grija de mine...
Pe o banca in parc,intr-o dupamiaza linistita de vara,statea o batrana.Nu,nu era o batrana oarecare.Avea parul drept,de un alb imaculat,prins intr-o coada serioasa in mijlocul capului.Se vedea de la o posta ca era o batrana preocupata de ea,eleganta si ingrijita,asortata cu bun gust,hainele de pe care le purta pareau sa coste o avere.Putem presupune ca era o femeie bogata,care traise o viata plina de lux si bogatii,o viata fara griji si fara frica zilei de maine.Purta doua pietre de culoarea smaraldului la urechi,imposibil de neremarcat,o bluza caramizie pe gat,care scoate in evidenta silueta bine intretinuta,ca de fosta balerina a acesteia,o pereche de pantaloni negri si niste balerini crem in picioare.Purta un ruj visiniu,care o facea sa para mai tanara decat era.Avea un aer destept,dar care era inecat de regrete si pareri de rau.Trebuie sa fi fost o femeie foarte frumoasa in tinerete,pentru ca reusise sa-si pastreze o parte din frumusete si din delicatete.Dar in ciuda aspectului pretios,batrana privea pierduta prin doi ochi de un verde crud,dupa care se ascundea sufletul ei tanar.Sufletul ei,ramas inca de copil,refuzase pana azi trecerea timpului.Si azi,in aceasta dupamiaza,se hotarase sa infrunte realitatea.Brusc isi daduse seama ca au trecut atatia ani,atatea clipe,atatia oameni,si ca acum era in zadar sa mai regrete viata pe care o dusese pana acum,pentru ca ea,ajunsese aproape de sfarsit.
Un batran,se asaza pe banca langa ea.Batrana ridica privirea si ramase cu privirea atintita spre el.Privira unul in ochii altuia cateva minute,minute care o costara o lacrima pe batrana,dupa care isi rezema capul pe umarul batranului.
Nu pareau sa mai aiba nevoie de cuvinte.De vorbe.Nici macar de fapte.Aveau nevoie de liniste si unul de altul.De asta ar fi avut nevoie tot timpul.Dar au fost prea egoisti sa realizeze asta,si acum era prea tarziu.Prea tarziu pentru amandoi.Prea tarziu pentru ei doi.
Au stat asa ore in sir,fara sa-si spuna nimic,unul langa altul,cum ar fi trebui sa stea toata viata.Si-ar fi spus ca si-au lipsit,si ca au plans de dor pana acum,dar ce rost mai avea?
El,fusese dragostea vietii ei si inca mai era.Niciodata nu ii aratase asta.Niciodata nu ii spusese cat inseamna pentru ea.Au fugit aproape o viata unul dupa altul,pana cand ea a plecat de tot.A plecat dorindu-si sa o cheme inapoi,sa o caute,sa o aduca inapoi.Dar nu s-a intamplat asa.Anii au trecut,el nu a dat nici un semn,si ea s-a casatorit.S-a casatorit cu un om bun,cu o avere mare,pentru care insemna tot.Si-ar fi dorit sa simta si ea acelasi lucru pentru el,dar i-a raspuns doar cu afectiune si cu un zambet oferit din cand in cand,din inima.
Ea,la randul ei,era marea lui iubire.Singura pe care nu reusise sa o inteleaga,pe care nu a inteles-o niciodata.I-a lipsit in tot acest timp,dar niciodata nu a avut curajul sa ii arate,sa o caute.Era un barbat inalt,cu trasaturi ferme dar armonioase,care in ciuda expresiei dure avea o finete aparte.Avea niste ochi negri si o privire patrunzatoare.Purta un costum scump cu o lejeritate iesita din comun.Ca si cum facea parte din el.Fusese de departe un barbat frumos la vremea lui.Nu s-a casatorit niciodata,desi a avut multe femei.Dar desi era prea tarziu sa mai recunoasca,ea fusese si inca mai era cea mai importanta femeie din viata lui.Singura care insemna ceva vreodata.Care insemnase de fapt tot,dar ii era teama sa o recunoasca.
Acum nu le mai ramasese nimic.Nici timpul.Nici tineretea.Nimic.
Se imbratisara strans unul pe altul,o imbratisare incarcata de cuvinte nerostite la timp,de dragoste nearatata la momentul potrivit,de dorinta de a da timpul inapoi,de a schimba lucrurile.Se mai privira inca o clipa unul pe altul,dupa care se indreptara in directii diferite.Intorcandu-se la vietile lor,pe care trebuiau sa le sfarseasca.
Atunci am inteles ca poti pierde timpul si poti pierde ziua de maine daca nu spui azi tot ce ai de spus.Poti ramane cu nimic.
Nu am mai scris de foarte mult timp.Si nu,nu pentru ca nu am avut ce scrie,ci pentru ca nu am mai putut scrie.Nu am mai putut sa-mi adun cuvintele,sa-mi adun ideile,sa-mi adun gandurile.Am intrat in noul an schimbata si am avut nevoie de un mare "DA!Asa sunt eu acum.Eu sunt fata asta."Un DA spus tare si raspicat. Si da.Asa sunt eu azi,deloc la fel ca ieri si poate total diferita de cum o sa fiu maine.Am avut nevoie de o pauza,sa ma pot aduna si sa ma pot intelege,mai ales.Pentru ca am reusit sa ma surprind pana si pe mine. Am stat si m-am gandit la mine.M-am gandit mult la mine.La cum mi-as dori sa fiu.Mi-as dori sa fiu mai curajoasa.Sa fiu in stare sa zic ce simt tot timpul.Sa arat ce simt.Sa ma duc la X si sa-i spun verde-n fata :"Mai cretinule,imi place de tine.Ce n-ai priceput?Fa bine sa-ti placa si tie de mine." Dar nu.Nu sunt in stare sa fac asa ceva.Pentru ca m-as putea confrunta cu un "Fata draga,esti ok?".Da. Stiu ca sunt o lasa de fapt si de drept.Ca sunt tare atata vreme cat nu sunt pusa in fata unui pericol.Sunt tare atata vreme cat ma feresc de ele.Atata vreme cat fug.Daca as sta as fi expusa.Nu?Vulnerabila.Prada usoara. De ce imi e frica?Ce am de pierdut?Ce am de castigat? ...nu stiu.
One Republic - Apologize Asculta mai multe audio Muzica Am sa incep prin a te ruga,prin a te intreba,prin a-ti ordona sa-mi spui.Sa-mi spui tot.Tot ce nu mi-ai spus vreodata.Tot ce ai fi vrut si n-ai fi vrut sa-mi spui. Acum,spune-mi. Cum arata femeia vietii tale,dragul meu?Cum ar trebui ea sa fie?Cum ar trebui sa se comporte?Tot timpul am vrut sa stiu.Sunt prea departe de idealul tau?Poate prea aproape?Sau prea mult,cumva putin peste?Sunt femeia vietii tale?Am fost vreodata?Nu?De ce?Ce imi lipseste?Sau ce am in plus? Ma urasti?De ce?Ma iubesti?Cum?Ma urasti pentru azi sau pentri ieri?Dar de iubit?Pentru ce?Pentru ce eram ieri sau pentru ce sunt azi? "Tu"-ul pe care eu il iubesc,nu exista azi.El a existat doar ieri.Si a ramas acolo.In trecut.Azi esti un "tu" pe care nu l-as putea iubi.Niciodata.Dar da,te iubesc.Pentru "tu"-ul care erai ieri,si care nu ai sa mai poti fi vreodata.Pentru ca vezi tu,tu nu poti sa mai existi in prezent,pentru ca trecutul e trecut,dragul meu.Si trecutul trebuie sa ramana trecut.Asa ca tine. Tu ramai cum esti azi.De neiubit.Nu incerca sa te mai schimbi.Oricum te voi iubi mereu pentru ce ai fost ieri.Niciodata pentru ce esti azi."Tu"-ul de ieri nu se cunoaste cu cel de azi.Sunt diferiti.Nu s-ar intelege niciodata.Pe tine nu.Nu te iubesc.Pe tine da.O sa te iubesc tot timpul.De tine nu.Nu m-as putea indragosti niciodata.De tine da.Am sa raman indragostita tot timpul.Tu nu ai nici o sansa sa fii iubit.Pentru ca stii,niciodata nu vei putea fi ca tine.
Daca ati afla ca in nu mai mult de 24 de ore veti muri,ce ati face?Care ar fi primul lucru pe care l-ati face?Care ar fi ultimul?Ati avea timp sa faceti tot ce v-ati propus?Daca am trai toti azi ca si cum am muri maine,ce viata am avea?Am avea o viata ce nu ar cunoaste frica,teama,consecintele.Am trai doar prezentul,pentru ca nu am mai avea timp sa traim in trecut.Ce am face daca am stii cu totii cand trebuie sa murim?Nu am mai lasa de azi pe maine problemele,am iubi indiferent de consecinte,am face tot ce nu avem curaj acum,nu am cunoaste frica,nu am avea timp sa suferim,am fi intr-o continua alergare,nu ne-am opri niciodata.Am trai ca si cum am muri maine. Fiecare persoana ar trebui sa-si creeze propria lista cu"ce ar face daca ar muri maine",poate asa ne-am da seama ce trebuie sa facem ca sa simtim ca traim cu adevarat.Sa ne gandim ca altii poate chiar nu mai au mai mult de 24 de ore de viata si ar da orice sa aiba timpul nostru,sa-si repare greselile,sa faca tot ce nu au facut pana acum,dar nu mai au posibilitatea sa o faca.Sa pretuim timpul care ne-a mai ramas,oricat ar fi acela,sa ne traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima,sa nu avem regrete,sa ne traim viata atata timp cat inca o mai avem.Sa facem ce altii poate ar da orice sa poata face.Pentru unii poate este prea tarziu,dar pentru noi...noi mai avem cele 24 de ore la dispozitie. Si acum lista mea... 1.In primul rand,m-as intoarce acasa cat mai repede cu putinta. 2.M-as duce sa-mi cer scuze de la o persoana draga mie.As strange-o pentru ultima data in brate... 3.As cere explicatii de la persoanele care mi-au gresit.As cere sa aud adevaruri. 4.As spune un ultim "Te iubesc." 5.As bea o pina colada. 6.As merge la mare.M-as plimba pe plaja.As privi valurile.Le-as asculta... 7.M-as intoarce acasa si m-as baga in pat langa mama. 8.As dormi ca si cum m-ar astepta o noua zi.
Nu ma pricep la caracterizari prea bine.Nu ma pricep la exprimat sentimente.Nu stiu cat de bine ma cunosc.Nu stiu daca ma apreciez indeajuns.Nu stiu mare lucru despre mine. Am citit acum cateva zile pe un alt blog o scrisoare,o scrisoare catre propria ta persoana.Mi sa parut realmente impresionant.Cred ca toti ar trebui sa ne scriem o scrisoare catre noi.Poate in final suntem mai speciali decat am fi crezut.Iata si scrisoarea mea.
Draga mea Ania,
Imi vine foarte greu sa iti scriu tocmai tie,pentru ca stiu ca esti o persoana deosebit de dificila si nu stiu cum vei interpreta aceasta scrisoare.Totusi,eu simt ca in ciuda racelii pe care o afisezi fata de mine,noi doua avem multe in comun si multe lucruri de spus si povestit. Stiu Ania,ca tu nu ai fost tot timpul asa.Stiu.Si vreau sa te rog,sa te implor sa lasi garda jos macar in privinta mea.Sa incercam sa ne unim.Sa te ajut sa readuci o parte din copilul de altadata.Sa te ajut sa te mai incalzesti.Si da,stiu,ca te-ai schimbat cu un motiv,dar vezi tu,sunt persoane care iubesc copilul ala din tine.Tu de ce l-ai inchis? Ar trebui sa fii mai toleranta cu cei din jurul tau,sa nu-i mai judeci atat de aspru,sa inveti sa acorzi si a doua sansa persoanelor care merita.De ce esti rece si cu cei care intr-adevar tin la tine? Ania,Ania,si acum imi amintesc cat mai radeai cand erai mica.Erai un copil de-a dreptul teribil.Nici soarele nu putea sa te intreaca.Atata lumina si caldura emanai.Erai un copil minunat,Ania. Si de ce nu vrei sa intelegi ca oamenii nu pot fi asemenea tie?Fiecare om e unic.Nu poate fi schimbat.Daca nu procedeaza ca tine nu inseamna ca procedeaza gresit. Esti o norocoasa si nu-ti dai seama.Nu vrei sa deschizi ochii si sa privesti in jur.Daca ai face-o ai vedea cati oameni te iubesc cu adevarat.Invata sa le pretuiesti iubirea! Esti minunata atunci cand zambesti din inima.Stii asta?Stii cata lume si-ar dori sa fie in locul tau?Tu de ce nu te apreciezi?Stii cata lume si-ar dori sa fie iubita cum esti tu? Ai tu talentul ala de a face pe cei din jur sa rada.E mare lucru sa poti smulge rasete de la cei din jur. Si uita-te in ochii tai.Nu degeaba ii ai verzi.Tu incearca sa ii pastrezi asa.Sa nu ti se ofileasca niciodata.Pastreaza-ti tineretea in ochi. Si parul ala blond,te rog,pentru numele lui Dumnezeu,nu-l mai chinui atat.Nu-l mai vopsi in fel de fel de culori.Stii ce norocoasa esti ca ai soarele in el? Si nu mai plange ca un copil mic de fiecare data cand simti ca lucrurile nu ies cum ti-ai dori tu.Ai vazut ca in cele din urma se rezolva singure.Si mai lasa si tu pe careva sa-ti mai stearga cate-o lacrima.Nu mai respinge pe toata lumea. Spune-mi Ania,daca tu nu te mai lasi iubita cum ai vrea sa fii? Hai Ania,sa ne mai acordam o sansa.Hai Ania,sa fim noi.
Nici nu stiu cu ce sa incep.Sau daca ar trebui sa incep.Simt ca am atatea de spus,atatea greutati care ma apasa,atata dor de trecut,atata iubire pierduta,atata vreme pierduta... Timpul chiar nu iarta pe nimeni din pacate.Nici pe mine.Nici pe tine nu te-a iertat.Nici pe noi.Dar cu ce i-am fi gresit ca sa nu ne ierte?Cu ce l-am dezamagit? De ce tot ce e frumos trebuie sa se termine repede?De ce doi oameni nu pot fi fericiti chiar daca o merita?De ce doi oameni nu pot fi fericiti impreuna?De ce nu putem sa schimbam demersul lucrurilor atunci cand ele o iau razna?De ce nu putem sa oprim timpul in loc?Sa intepeneasca clipa in care zambeati unul pentru altul,in care respirati unul pentru altul,in care erati fericiti,in care simteai ca te iubeste si el simtea ca il iubesti.Odata ce pierzi clipele astea,oare ramai doar cu amintirea lor?Oare ai sa mai ai vreodata ocazia sa le retraiesti?Sau toti traim cu amintirea singurei iubiri adevarate,singurei iubiri sincere,singurei iubiri care a meritat vreodata,singurei iubiri pe care o regreti? Te mai gandesti la el?Oare el se mai gandeste la tine?Iti mai amintesti cat l-ai iubit?El te-a iubit vreodata?Ai vrea sa poti da timpul inapoi?Regreti ceva din tot ce a fost?Ai putea sa il uiti vreodata?El te-a tinut vreodata minte?Ce ai da ca sa poti retrai din nou clipele acelea?Ce ai da ca sa o iei de la inceput?Ce ai da ca sa vina inapoi?Ce te-ar face din nou fericita?Oare el e fericit?Ai vrea sa fie fericit si sa te fi uitat?Sau ai vrea sa nu te fi uitat si sa sufere?Ai vrea sa-i reprosezi ceva?Sau pur si simplu l-ai imbratisa?Ati putea sa o luati din nou de la zero?Sau ati trecut mai departe?Ai vrea sa nu mai iubesti niciodata?Sau ai vrea sa traiesti pentru iubire? De ce iti pare rau pentru ce a fost?De ce nu ai facut ceva sa nu se termine?De ce ai mers mai departe?De ce ti-ai intors spatele?De ce nu ai mai vrut sa privesti deloc in urma?De ce ti-ai aruncat inima?De ce,Ania?
Ma simt de parca se scurge din mine si ultimul strop de sensibilitate.Poate chiar am devenit de gheata.Poate chiar nu mai pot simti nimic frumos.Poate am uitat sa iubesc.Sau poate nu am stiut niciodata. Am cazut de nenumarate ori,dar de fiecare data m-am ridicat.Am ramas doar cu o inima ciuruita de cicatrici si regrete,secata de atata plans si durere.Am ramas cu o inima goala,prea goala. Poate asta e pedeapsa mea.Pentru atata vaitat si tanguit.Ca lucrurile nu merg bine.Ca nimic nu e perfect.Ca nimic nu e cum vreau eu.Ca nu am "lumea aia a mea roz unde curge numai lapte si miere".Si asta e pedeapsa pentru lacomia mea.Sa nu iubesc.Sa nu traiesc. Nu stiu sincer cum e pe la alte fete,dar de mine nu se prinde nimeni nici cu superglue.Poate ii pun eu pe fuga.Poate sunt prea rece.Sau poate sunt prea calda.Poate prea nepasatoare.Sau prea sufocanta.Poate nu-s geloasa.Sau poate sunt chiar prea.Poate iau totul in gluma.Sau poate sunt prea serioasa.Cert e ca nici eu nu stiu.Mai exact nu am nici cea mai vaga idee cine sunt,ce vreau,ce fac si ce nu fac.Sunt o nerecunoscatoare,o "mai incapatanata ca un catar",o nervoasa,o isterica ocazional,o insensibila cand se presupune ca ar trebui sa fiu sensibilizata,o ofticoasa,o ciudata de fata. Caut barbatul ideal care nu stiu cum ar trebui sa fie.Stiu doar ca il caut.Si ideal il vreau sa fie.Care te simti mai ideal asa nu uita ca cineva te cauta.Totusi inca n-am dat anunt la matrimoniale "Ciudata singura caut barbat ideal full option",insa nici mult nu mai am.Pana atunci mai iau cate o tranta prin fata facultatii poate poate apare Fat-Frumosu' ala pe care mi-l tot doresc.Si ca sa inchei ca-n reclama de la Sprite,varianta personalizata evident,"Ciudata asta mica viseaza la tine!". V-am pupat deosebit!
Si ar trebui sa ai rabdare.Chiar nu vezi ca inca ma mai doare?Vrei tu sa imi furi toate gandurile,sa imi incurci mintile,sa imi iei si bucatica de inima care mi-a mai ramas,sa imi iei toate imbratisarile,sarutarile,toate "noapte buna"-urile care mi-au mai ramas de daruit,toate cele cateva "te iubesc"-uri pe care le-am ingropat in adancul meu,toate parerile bune,sa-mi stergi tot trecutul,toate amintirile,sa fii numai tu,sa existi numai tu,sa traiesti in mintea mea,sa domnesti in mintea mea precum Caesar domnea in Roma.Vrei sa fii singurul cuceritor si esti un egoist.Nu ai mila de bucatica mea de inima care mi-a mai ramas.Tu vrei sa imi iei tot.Si mintile si inima.Sa ma lasi fara nimic.Sa ma prinzi in insectarul tau cu un bold.Sa fiu cel mai rar fluture pe care l-ai prins.Si pe care o sa-l omori.Ai sa ma pastrezi in insectarul ala nenorocit si n-ai sa ma invii niciodata.De ce imi bei toata tineretea care curge prin venele mele ca un vampir?Esti insetat de viata care curge prin mine si vrei cu orice pret sa iti potolesti setea.Esti cel mai rau dintre toti si totodata cel mai bun.Esti lumina si intuneric.Sau viata si moarte.Inger si demon.Cer si pamant.Sau alb si negru.Esti ying si yang.Sau rege si sclav.Esti bine si rau.Sau minciuna si adevar.Esti tristete si fericire.Sau tortura si placere.Esti dulce si amar.Sau iubire si ura.Esti razboi si pace. Sau jumatatea mea?
Astazi m-am plimbat prin Bucuresti.Parca a inceput sa nu mi se mai para asa deprimant.Se vede ca nu am mai facut miscare de mult timp.Ma dor picioarele ca si cum as fi escaladat Everestul.Apropo de duduia bruna din articolul anterior,in cele din urma s-a dovedit a avea schizofrenie.Deci pot sa o adaug in topul listei mele cu oameni ciudati sau cu probleme speciale.Niciodata nu am vazut un om nebun.In adevaratul sens al cuvantului ma refer.Dar niciodata nu este prea tarziu. Mi s-a facut un dor nebun de melodia Laurei Stoica ,"Un actor grabit".Asta dupa ce am auzit-o pe cand stateam in bucataria mea ca in fiecare seara,savurand un pahar de vin si ascultand MagicFM.Cred ca multe dintre noi,femeile,am avut ocazia sa intalnim actorul despre care canta Laura.Poate chiar sa jucam alaturi de el...
Cap.I:"De-aia n-au tiganii biserica". Demult mi-a spus a mea mama draga si iubita o vorba la care nu credeam sa am ocazia sa ajung vreodata,nicidecum sa ii testez veridicitatea.Si anume,"originea isi spune intotdeauna cuvantul".Da,o sa vedeti si voi mai devreme sau mai tarziu ca asa e.A avut mare dreptate.Si nu,nu sunt rasista.Nu am fost niciodata si nici nu o sa fiu vreodata,dar vedeti voi sunt persoane care efectiv nu-mi dau de ales.Nu am nimic impotriva pielii de abanos.Nici a fetelor inzestrate de Mother Nature cu o "moustache" mai ceva ca a lu' bunica-miu.La urma urmei cu totii ne tragem din maimuta.Doar ca la unii este mai vizibil.Fara suparare acum... Ce vina are biata fata ca asa a lasat-o Dumnezeu pe lumea asta?"Are si ea un suflet" dupa cum spune chiar dansa.Eu nu am nimic contra aspectului ei,insa am multe impotriva caracterului infect al acesteia.In primul si in primul rand urasc oamenii care au o igiena personala ce lasa de dorit.Urasc oamenii care nu apreciaza eforturile celorlalti si isi bat joc de munca celor din jur.Genul ala de fiinta care crede ca toti au obligatia sa stearga jegul dupa ea.Fata tatei,tu nu ai sclavi.Serios. Oricum ar trebui sa iti fie rusine pentru cei sapte ani de acasa pe care nu i-ai primit si pe care refuzi cu nesimtire sa-i recuperezi.Dar stiu ca nu iti este.E normal.Ar fi culmea sa am pretentia sa mai fii si constienta de chestiile pe care le faci sau le zici.Asta te-ar fi incadrat in categoria oamenilor cu bun-simt si minte.Evident,nu este cazul in ceea ce te priveste.M-am convins ca sub stratul ala gros de fond de ten si sub culoarea nativa nu se gaseste pic de bun simt.Nici macar un gram.Si cu pielea de abanos si cu obrazul gros,se cam "impute" treaba,dupa cum ar spune un bun prieten de-al meu.Oricum,crede-ma pe cuvant,n-o sa te ia nimeni de nevasta.Garantat.Nu esti nici gospodina(nici macar in limita bunului simt),nici curata(cu mult sub limita bunului simt),nici frumoasa(daca reusesti sa mentii machiajul pe fata pe tot parcursul mariajului e ok,daca nu,risti sa dea divort pe motiv ca nu te mai recunoaste),nici desteapta(de asta poti fii sigura,dar daca ai nevoie de argumente nu ezita sa mi le ceri). In orice caz,eu nu am facut decat sa-ti dau cate un sfat,poate doua pentru viitor si ce are sa te astepte daca nu faci ceva urgent si recuperezi cu pasi repezi aia sapte ani despre care ti-am spus mai sus.Nu este timp de pierdut!Fiecare secunda este pretioasa.Poti sa incerci sa o iei de la inceput.Eventual sa incerci sa iei legatura cu divinitatea si sa rogi sa te mai nasti o data.Sunt cam multe de reparat.Si prea putin timp.Asa ca fa-ne un serviciu si pune-te pe treaba poate mai reusesti sa indrepti ceva!Bafta ciocardel!Si mult succes cu emanciparea(trebuie si succes ca trebuie sa fii fost realmente greu sa traiesti la cort pana in secolul douazeci si unu,asa ne-am explicat cu totii cum poti sa fii atat de primitiva)! P.S.Cat despre poza,orice asemanare nu este intamplatoare.
Oameni perfecti? De ce ne dorim sa avem aproape oameni perfecti?Noi suntem perfecti ca sa fim in masura sa ne dorim asta?De ce obisnuim sa cerem mai mult decat putem da? Pentru ca pur si simplu suntem niste egoisti.Niste egoisti hapsani cu totii.Vrem totul pentru noi.Tot ce e bun.Vrem oameni perfecti.Vrem sa ne mandrim cu ei ca si cum ar fi niste trofee castigate.Sa ravneasca toata lumea la "omul nostru perfect".Sa fie dorinta ascunsa a tuturor.Sa fie chiar si in cel mai interzis vis al lor.Dar persoana asta perfecta e a ta.Tu esti proprietarul ei.Vrem idealuri.Idealurile lor.Vrem sa avem idealurile lor.Pentru ca ne plac idealurile. Si noi avem idealuri.Da.Vrem sa fim idealul cuiva.Si sa avem idealul tuturor. Toata viata noastra nu facem decat sa inventam idealuri,modele.Si daca se poate sa le cumparam.Dar oare voi nu stiti ca idealurile care se vand nu sunt idealuri?Sunt iluzii.Sunt falsuri.Ca gentile Louis Vuitton pe care le gasesti la piata si toate mandrele le poarta fudule pe jumatatea bratului. Toti avem dorinte.Toti ne dorim ceva ce nu putem avea.Dorintele astea sunt un fel de motivatie.Cu asta ne hranim.Mancam dorinte ca sa putem exista.Viata noastra depinde de ele.Pentru ca ele ne motiveaza sa traim.Fara ele nu am mai trai deloc.Am uita sa traim.Am uita sa ne dorim.Sa dorim.Sa fim doriti.Nu am mai avea nimic de uitat. Am uita sa uitam.
M-am saturat de oameni care vor sa-mi stearga trecutul.Si nu oricare trecut,trecutul MEU mai exact. Nu trebuie sters trecutul ca sa iti poti face loc in prezentul cuiva.Trebuie doar sa-ti castigi locul acela.E normal sa ai un trecut.Asta inseamna sa ai amintiri.Sa ai amintiri frumoase.Pentru ca toate faptele fie ele bune sau rele devin mai tarziu amintiri frumoase.Mi-e dor de "acasa".Mi-e dor de tot trecutul meu.Nimic din prezent nu-mi place.Nu-mi place.Nu-mi place.Si da,stiu.A fost alegerea mea.Dar oare am avut de ales cu adevarat vreodata? Totusi cine stie,poate mai tarziu o sa multumesc ca sunt in Bucuresti.Momentan insa,ma rog sa nu ma uite cei de acasa.Ca sa nu mai fac pretentii si sa ma rog sa-mi duca dorul.E prea mult.Si eu nu pot decat sa sper sa nu fiu uitata.Pentru ca urasc sa fiu uitata.Nu suport sa fiu uitata.Mi-e frica sa nu fiu uitata.Groaznic de frica.
Mai am o saptamana si ma despart de tot.Si las totul in urma.Tot ce a fost odata important pentru mine.Tot ce a fost odata "tot".De tot ce am iubit odata.De tot ce mi-a placut odata.De tot ce mi-a facut placere odata.De tot ce m-a facut sa rad odata.De tot ce m-a scos din pepeni odata.Toate astea o sa-mi lipseasca enorm.O sa-mi lipseasca persoanele care m-au sfatuit de bine.Persoanele care mi-au sters lacrimile.Persoanele care m-au tinut in brate.Persoanele care m-au sarutat.Persoanele care m-au iubit.Persoanele care ma iubesc.Persoanele pentru care am insemnat ceva.Persoanele care au insemnat ceva.E ca si cum m-as cara din viata mea.Ca si cum nu ma mai suporta viata mea de pana acum si ma da afara din ea.Ca si cum am inselat-o si acum imi arunca toate hainele pe geam in strada.Si brusc imi iau in spate tot ce e al meu si ma trezesc hoinarind prin alta viata.A cui?Inca nu stiu...poate tot a mea.Poate a altcuiva.Nu stiu.Am vizitat multe vieti.Am baut cafele,am servit sucuri racoritoare si nenumarate limonade prin diverse vieti.Dar tot timpul m-am intors la viata mea.Se spune ca nicaieri nu-i ca acasa.Nicaieri nu e ca in viata mea.In viata nimanui nu am stat prea mult.Din toate am plecat intr-un final.In unele nu m-am simtit comfortabil,in altele nu mi-am gasit locul,din unele am fost data afara si in cateva nici macar nu m-au primit.E placut sa vizitezi vieti.Asa incepi sa o pretuiesti pe a ta.
In toate vietile prin care am umblat am uitat cate ceva.Mi-am lasat pafumul,ideile,gandurile,cateva sarutari,imbratisari,inima...
Ar fi in zadar sa le mai solicit inapoi.Asa mi-am achitat sederea la hotel.Cu cat a avut mai multe stele cu atat a fost mai costisitor.Ar trebui sa ma uit si eu ce suveniruri am de la cei care au trecut prin viata mea.S-ar putea sa fiu surprinsa de ce as putea gasi.Cat despre mine,am sa ma cazez doar la pensiuni.Pretul e mereu mai mic.
Pentru toti cei care au simtit macar odata in viata ca nu sunt indeajuns de buni.Pentru toti cei care s-au invinovatit atunci cand nu erau vinovati.Pentru toti cei care nu s-au apreciat atunci cand ar fi trebuit.Pentru toti cei care nu se iubesc si ar trebui sa o faca.Pentru toti cei care nu isi cunosc adevarata lor valoare.
Azi mi-a cam sarit mustarul si daca tot am fost ironizata mai demult cu intrebarea "Cand ai sa scrii si despre mine pe blog?",m-am decis sa indeplinesc totusi dorinta acestui Casanova.Si da,dupa cum ai spus si tu nu o sa scriu despre cat de placut esti tu ca om,despre cat de neadevarate sunt impresiile pe care le aud despre tine,ci despre cum ai spus chiar tu,"marlanul ala".Nu as fi dorit sa scriu despre tine in aceasta maniera,dar vezi tu daca ai fi citit totusi "copilariile" scrise aici ai fi aflat ca eu tratez cum sunt tratata.Deci prin urmare daca tu crezi ca ma tratezi ca pe o proasta care nu are habar cu ce se mananca vrajeala aia de prost gust te asigur ca te inseli.Pur si simplu prima data mi se parut atat de penibila incat nu merita nici macar sa ma opresc sa arunc o privire asupra ei.Cred ca am fost prea toleranta in tot ceea ce priveste persoana ta.Ba chiar m-am gandit ca un asemenea mascul feroce de tipul tau nu ar avea de ce sa caute doritoare pentru ca de astea poate dispune cam la orice ora.Dar se pare ca m-am inselat.Eu eram cea care poate dispune de doritori la orice ora,deci doar eu raman feroce,mai exact femela feroce.Nu esti nici pe departe asa tare si rau pe cat am avut senzatia.Ba chiar esti extrem de lejer de influentat si manipulat.Cam asta fac prietenii tai cu tine.Nici cu mine nu mi-e rusine in situatia asta totusi.Iti place sa iesi din randul celor obisnuiti nu tocmai prin originalitate ci prin diverse activitati pe care stii ca nu e nici legal si nici sanatos sa le practici.Dar tu trebuie sa fii un rebel domnle',deci te explici.Oricum nu impresioneaza publicul sa stii,ci doar te distrugi pe tine.Dar am uitat,tie nu-ti pasa de nimic.Imi placea la inceput diviziunea personalitatii tale in "nebun" si "serios".Mi se parea chiar perfecta.Acum nu stiu ce ai facut si nici cum ai reusit sa fii tot timpul "nebun" si deloc "serios".Am crezut ca la valoarea ta trebuie sa fii de-a dreptul satul,ba chiar ahtiat de "fete care se compromit" ,"fete pe interes" sau mai pe scurt tot felul de "panarame" fara un dram de creier in cap,despre care nu poti discuta decat despre ce nuanta de oja misto si-a luat ea azi si cat este ea de trendy,carora nu poti sa le ceri o parere pe care daca ar reusi totusi sa si-o dea,daca ai si asculta-o probabil te-ai face de toata bafta,sau carora daca le intinzi o bombonica probabil in secunda unu sunt in patul tau.Ei,mai baiete cucuiete,tu nu te-ai prins ca eu nu sunt asa?Ca nu-mi pasa de banii tai?Ca nu-mi pasa ca arati foarte bine?Ca imi pasa de cat de "om" esti?Ca eu te apreciez mai mult cand esti TU?Ca mie nu trebuie sa-mi demostrezi cat esti de tare?Ca eu te plac pentru ce esti tu cu adevarat?Se vede ca nu m-ai cunoscut indeajuns de bine sau poate ca nici macar nu ai vrut sa ma cunosti.E nevoie de mai mult curaj sa poti sta langa o fata,dar mai ales sa fii indeajuns de puternic incat sa ramai alaturi de ea sa o cunosti pe masura ce iti dai seama ca este diferita de restul.Dar asa sunteti voi,astia "rai".Spuneti ca toate suntem la fel,dar cand dati de una care e diferita si chiar ok zic eu,dati bir cu fugitii.Rectific cele spuse in articolul anterior.Nu eu sunt cea care e de rasul curcilor.Voi sunteti.Halal!
N-am mai scris de o bucata de vreme din motive relativ simple.Nu am mai avut ce povesti sau mai exact nu am mai avut de ce sa ma plang.Ma simt destul de aiurea cand spun asta.Nu am mai avut de ce sa ma plang.Eu folosesc blogul asta ca sa ma plang.Sper sa ma ierte si sa nu se simta folosit.Oricum este parte din mine si stie ca am sa-l iubesc la infinit pentru cat m-a ajutat cand mi-a gazduit cele mai triste sau penibile ganduri pe care le-am avut pana acum.Ii datorez multe.Poate totul.In toata perioada in care am absentat nu am facut mare lucru.Am alergat ca o nebuna de colo-colo dupa nici eu nu stiu ce anume.Important e ca am alergat.Pur si simplu am hoinarit.M-am lasat pagubasa la capitolul "facut ordine in viata".Pe cuvantul meu ca ma depaseste.Asa ca m-am comportat ca cea mai mare puturoasa si am lasat totul asa cum era.Vraiste mai exact.Nu m-am decis de cine-mi mai place.Nu stiu pe cine mama naibii mai iubesc.Nu stiu ce vreau.Nu stiu daca vreau ceva.Nu stiu daca o sa mai iubesc.De fapt nu stiu daca mai pot sa iubesc.Stiu totusi ca pot sa ma tin dupa cineva.Asta asa ca sa nu ma plictisesc.Am o vaga banuiala ca exista cineva pentru care m-as linistii.Daca s-ar linistii.Stiu ca mai am inima.Ma mai inteapa din cand in cand.Stiu ca nu ma opresc niciodata pana nu obtin ce vreau.Eiii...acum nu stiu ce vreau.Nu vreau sa cred ca am devenit o persoana rea.Oricum nu ma simt.Totusi vreau sa-mi dovedesc ca mai pot avea sentimente.Ma refer la iubire.
Vezi tu cum suntem noi oamenii...odata ce am scapat de ea o vrem inapoi.Vesnic indecisi.Noi oamenii prin felul nostru de a fi suntem cam de rasul curcilor.Bine gata...o sa vorbesc in numele meu de acum.Sunt intr-adevar de rasul curcilor.
In dimineata zilei de azi, pe cand savuram o conserva de ton, m-a lovit drept in ceafa o idee geniala.Daca as putea inventa o masinarie care sa creeze oameni?Oamenii pe care ni-i dorim.Asa cum ti-ar placea tie sa fie "X".Sa pot creea oameni perfecti.As inventa tot felul de retete in functie de preferintele doritorilor.Imaginati-va femeia perfecta sau barbatul perfect pentru prima data realizabili.S-ar putea sa dau chiar lovitura cu o asemenea afacere. Reteta barbatului perfect: -se adauga o 200g de zahar vanilat. -700 ml de vodka Absolut de coacaze -o lingurita de zeama de lamaie -un praf de sare -o lingurita de esenta de rom -o lingurita de esenta de vanilie -un patratel de ciocolata -500 ml lapte -150 ml Irish cream -o lingurita esenta de cocos Se pune amestecul la cuptor si se lasa aproximativ 1 ora dupa care se serveste in functie de preferinte fie cald,fie rece.
