RSS

miercuri, 27 ianuarie 2010

Scrisoare catre tine.


Da play.Si citeste.

One Republic - Apologize
Asculta mai multe audio Muzica
Am sa incep prin a te ruga,prin a te intreba,prin a-ti ordona sa-mi spui.Sa-mi spui tot.Tot ce nu mi-ai spus vreodata.Tot ce ai fi vrut si n-ai fi vrut sa-mi spui.

Acum,spune-mi.
Cum arata femeia vietii tale,dragul meu?Cum ar trebui ea sa fie?Cum ar trebui sa se comporte?Tot timpul am vrut sa stiu.Sunt prea departe de idealul tau?Poate prea aproape?Sau prea mult,cumva putin peste?Sunt femeia vietii tale?Am fost vreodata?Nu?De ce?Ce imi lipseste?Sau ce am in plus?
Ma urasti?De ce?Ma iubesti?Cum?Ma urasti pentru azi sau pentri ieri?Dar de iubit?Pentru ce?Pentru ce eram ieri sau pentru ce sunt azi?
"Tu"-ul pe care eu il iubesc,nu exista azi.El a existat doar ieri.Si a ramas acolo.In trecut.Azi esti un "tu" pe care nu l-as putea iubi.Niciodata.Dar da,te iubesc.Pentru "tu"-ul care erai ieri,si care nu ai sa mai poti fi vreodata.Pentru ca vezi tu,tu nu poti sa mai existi in prezent,pentru ca trecutul e trecut,dragul meu.Si trecutul trebuie sa ramana trecut.Asa ca tine.
Tu ramai cum esti azi.De neiubit.Nu incerca sa te mai schimbi.Oricum te voi iubi mereu pentru ce ai fost ieri.Niciodata pentru ce esti azi."Tu"-ul de ieri nu se cunoaste cu cel de azi.Sunt diferiti.Nu s-ar intelege niciodata.Pe tine nu.Nu te iubesc.Pe tine da.O sa te iubesc tot timpul.De tine nu.Nu m-as putea indragosti niciodata.De tine da.Am sa raman indragostita tot timpul.Tu nu ai nici o sansa sa fii iubit.Pentru ca stii,niciodata nu vei putea fi ca tine.

Cu prea multa dragoste,
Eu.

marți, 17 noiembrie 2009

I dare you to...

Daca ati afla ca in nu mai mult de 24 de ore veti muri,ce ati face?Care ar fi primul lucru pe care l-ati face?Care ar fi ultimul?Ati avea timp sa faceti tot ce v-ati propus?Daca am trai toti azi ca si cum am muri maine,ce viata am avea?Am avea o viata ce nu ar cunoaste frica,teama,consecintele.Am trai doar prezentul,pentru ca nu am mai avea timp sa traim in trecut.Ce am face daca am stii cu totii cand trebuie sa murim?Nu am mai lasa de azi pe maine problemele,am iubi indiferent de consecinte,am face tot ce nu avem curaj acum,nu am cunoaste frica,nu am avea timp sa suferim,am fi intr-o continua alergare,nu ne-am opri niciodata.Am trai ca si cum am muri maine.
Fiecare persoana ar trebui sa-si creeze propria lista cu"ce ar face daca ar muri maine",poate asa ne-am da seama ce trebuie sa facem ca sa simtim ca traim cu adevarat.Sa ne gandim ca altii poate chiar nu mai au mai mult de 24 de ore de viata si ar da orice sa aiba timpul nostru,sa-si repare greselile,sa faca tot ce nu au facut pana acum,dar nu mai au posibilitatea sa o faca.Sa pretuim timpul care ne-a mai ramas,oricat ar fi acela,sa ne traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima,sa nu avem regrete,sa ne traim viata atata timp cat inca o mai avem.Sa facem ce altii poate ar da orice sa poata face.Pentru unii poate este prea tarziu,dar pentru noi...noi mai avem cele 24 de ore la dispozitie.
Si acum lista mea...
1.In primul rand,m-as intoarce acasa cat mai repede cu putinta.
2.M-as duce sa-mi cer scuze de la o persoana draga mie.As strange-o pentru ultima data in brate...
3.As cere explicatii de la persoanele care mi-au gresit.As cere sa aud adevaruri.
4.As spune un ultim "Te iubesc."
5.As bea o pina colada.
6.As merge la mare.M-as plimba pe plaja.As privi valurile.Le-as asculta...
7.M-as intoarce acasa si m-as baga in pat langa mama.
8.As dormi ca si cum m-ar astepta o noua zi.

vineri, 13 noiembrie 2009

Message has been delivered.


Nu ma pricep la caracterizari prea bine.Nu ma pricep la exprimat sentimente.Nu stiu cat de bine ma cunosc.Nu stiu daca ma apreciez indeajuns.Nu stiu mare lucru despre mine.
Am citit acum cateva zile pe un alt blog o scrisoare,o scrisoare catre propria ta persoana.Mi sa parut realmente impresionant.Cred ca toti ar trebui sa ne scriem o scrisoare catre noi.Poate in final suntem mai speciali decat am fi crezut.Iata si scrisoarea mea.


Draga mea Ania,

Imi vine foarte greu sa iti scriu tocmai tie,pentru ca stiu ca esti o persoana deosebit de dificila si nu stiu cum vei interpreta aceasta scrisoare.Totusi,eu simt ca in ciuda racelii pe care o afisezi fata de mine,noi doua avem multe in comun si multe lucruri de spus si povestit.
Stiu Ania,ca tu nu ai fost tot timpul asa.Stiu.Si vreau sa te rog,sa te implor sa lasi garda jos macar in privinta mea.Sa incercam sa ne unim.Sa te ajut sa readuci o parte din copilul de altadata.Sa te ajut sa te mai incalzesti.Si da,stiu,ca te-ai schimbat cu un motiv,dar vezi tu,sunt persoane care iubesc copilul ala din tine.Tu de ce l-ai inchis?
Ar trebui sa fii mai toleranta cu cei din jurul tau,sa nu-i mai judeci atat de aspru,sa inveti sa acorzi si a doua sansa persoanelor care merita.De ce esti rece si cu cei care intr-adevar tin la tine?
Ania,Ania,si acum imi amintesc cat mai radeai cand erai mica.Erai un copil de-a dreptul teribil.Nici soarele nu putea sa te intreaca.Atata lumina si caldura emanai.Erai un copil minunat,Ania.
Si de ce nu vrei sa intelegi ca oamenii nu pot fi asemenea tie?Fiecare om e unic.Nu poate fi schimbat.Daca nu procedeaza ca tine nu inseamna ca procedeaza gresit.
Esti o norocoasa si nu-ti dai seama.Nu vrei sa deschizi ochii si sa privesti in jur.Daca ai face-o ai vedea cati oameni te iubesc cu adevarat.Invata sa le pretuiesti iubirea!
Esti minunata atunci cand zambesti din inima.Stii asta?Stii cata lume si-ar dori sa fie in locul tau?Tu de ce nu te apreciezi?Stii cata lume si-ar dori sa fie iubita cum esti tu?
Ai tu talentul ala de a face pe cei din jur sa rada.E mare lucru sa poti smulge rasete de la cei din jur.
Si uita-te in ochii tai.Nu degeaba ii ai verzi.Tu incearca sa ii pastrezi asa.Sa nu ti se ofileasca niciodata.Pastreaza-ti tineretea in ochi.
Si parul ala blond,te rog,pentru numele lui Dumnezeu,nu-l mai chinui atat.Nu-l mai vopsi in fel de fel de culori.Stii ce norocoasa esti ca ai soarele in el?
Si nu mai plange ca un copil mic de fiecare data cand simti ca lucrurile nu ies cum ti-ai dori tu.Ai vazut ca in cele din urma se rezolva singure.Si mai lasa si tu pe careva sa-ti mai stearga cate-o lacrima.Nu mai respinge pe toata lumea.
Spune-mi Ania,daca tu nu te mai lasi iubita cum ai vrea sa fii?
Hai Ania,sa ne mai acordam o sansa.Hai Ania,sa fim noi.
Cu dragoste,
Ania ta.

joi, 12 noiembrie 2009

There's no more fighting left...


Nici nu stiu cu ce sa incep.Sau daca ar trebui sa incep.Simt ca am atatea de spus,atatea greutati care ma apasa,atata dor de trecut,atata iubire pierduta,atata vreme pierduta...
Timpul chiar nu iarta pe nimeni din pacate.Nici pe mine.Nici pe tine nu te-a iertat.Nici pe noi.Dar cu ce i-am fi gresit ca sa nu ne ierte?Cu ce l-am dezamagit?
De ce tot ce e frumos trebuie sa se termine repede?De ce doi oameni nu pot fi fericiti chiar daca o merita?De ce doi oameni nu pot fi fericiti impreuna?De ce nu putem sa schimbam demersul lucrurilor atunci cand ele o iau razna?De ce nu putem sa oprim timpul in loc?Sa intepeneasca clipa in care zambeati unul pentru altul,in care respirati unul pentru altul,in care erati fericiti,in care simteai ca te iubeste si el simtea ca il iubesti.Odata ce pierzi clipele astea,oare ramai doar cu amintirea lor?Oare ai sa mai ai vreodata ocazia sa le retraiesti?Sau toti traim cu amintirea singurei iubiri adevarate,singurei iubiri sincere,singurei iubiri care a meritat vreodata,singurei iubiri pe care o regreti?
Te mai gandesti la el?Oare el se mai gandeste la tine?Iti mai amintesti cat l-ai iubit?El te-a iubit vreodata?Ai vrea sa poti da timpul inapoi?Regreti ceva din tot ce a fost?Ai putea sa il uiti vreodata?El te-a tinut vreodata minte?Ce ai da ca sa poti retrai din nou clipele acelea?Ce ai da ca sa o iei de la inceput?Ce ai da ca sa vina inapoi?Ce te-ar face din nou fericita?Oare el e fericit?Ai vrea sa fie fericit si sa te fi uitat?Sau ai vrea sa nu te fi uitat si sa sufere?Ai vrea sa-i reprosezi ceva?Sau pur si simplu l-ai imbratisa?Ati putea sa o luati din nou de la zero?Sau ati trecut mai departe?Ai vrea sa nu mai iubesti niciodata?Sau ai vrea sa traiesti pentru iubire?
De ce iti pare rau pentru ce a fost?De ce nu ai facut ceva sa nu se termine?De ce ai mers mai departe?De ce ti-ai intors spatele?De ce nu ai mai vrut sa privesti deloc in urma?De ce ti-ai aruncat inima?De ce,Ania?

duminică, 8 noiembrie 2009

Ne-am maturizat!


Da!Pentru ca mai e putin si implinim un anisor de cand locuiesc aici.Mai exact,aici,pe acest blog.Si pentru ca am imbatranit impreuna,am plans impreuna,ne-am bucurat impreuna,m-am gandit ca ar fi timpul sa schimbam look-ul.Asa ca,am ales un model romantic care sa se potriveasca cu continutul blog-ului.Si m-am gandit ca ar momentul potrivit sa ne mai inmultim.Asa ca,am marit familia cu inca doi pui de blog.
Gal in the Big City-este un blog pe care intentionez sa povestesc peripetiile mele in Bucuresti.Un fel de jurnal sau mai bine spus "cafeaua de dimineata",in care am sa povestesc despre,barfele,aventurile,cumparaturile,si bataile de cap pe care am sa le intalnesc in Bucuresti.Am facut acest blog,in ideea de a avea un blog mai deschis,mai nonconformist,pe care sa-mi pot posta si cea mai banala problema.
Blogul acesta il voi folosi,ca si pana acum,pentru a-mi exprima sentimentele profunde,intense,poate chiar nelinistile.Va ramane acelasi blog sensibil,nervos,fericit de pana acum.De aceea,am construit un loc in care sa pot spune lucrurilor pe nume,fara sa stric armonia blog-ului.Pentru ca mi-am dorit un blog in care lucrurile sa fie asa cum sunt ele,nu unde totul este roz si "curge numai lapte si miere".Am realizat un blog unde sa pot povesti,fara a mai generaliza ca pana acum,si cele mai penibile intamplari.In care sa pot povesti orice.
Taste of music-un alt blog pe care l-am facut special pentru a-mi gazdui muzica.Muzica care ma reprezinta.Muzica mea.Sper sa fac treaba buna si sa placa.Acum ca suntem trei,nu pot decat spera sa imbatranim frumos impreuna!

joi, 5 noiembrie 2009

Si daca dragoste nu e...


Ma simt de parca se scurge din mine si ultimul strop de sensibilitate.Poate chiar am devenit de gheata.Poate chiar nu mai pot simti nimic frumos.Poate am uitat sa iubesc.Sau poate nu am stiut niciodata.
Am cazut de nenumarate ori,dar de fiecare data m-am ridicat.Am ramas doar cu o inima ciuruita de cicatrici si regrete,secata de atata plans si durere.Am ramas cu o inima goala,prea goala.
Poate asta e pedeapsa mea.Pentru atata vaitat si tanguit.Ca lucrurile nu merg bine.Ca nimic nu e perfect.Ca nimic nu e cum vreau eu.Ca nu am "lumea aia a mea roz unde curge numai lapte si miere".Si asta e pedeapsa pentru lacomia mea.Sa nu iubesc.Sa nu traiesc.
Nu stiu sincer cum e pe la alte fete,dar de mine nu se prinde nimeni nici cu superglue.Poate ii pun eu pe fuga.Poate sunt prea rece.Sau poate sunt prea calda.Poate prea nepasatoare.Sau prea sufocanta.Poate nu-s geloasa.Sau poate sunt chiar prea.Poate iau totul in gluma.Sau poate sunt prea serioasa.Cert e ca nici eu nu stiu.Mai exact nu am nici cea mai vaga idee cine sunt,ce vreau,ce fac si ce nu fac.Sunt o nerecunoscatoare,o "mai incapatanata ca un catar",o nervoasa,o isterica ocazional,o insensibila cand se presupune ca ar trebui sa fiu sensibilizata,o ofticoasa,o ciudata de fata.
Caut barbatul ideal care nu stiu cum ar trebui sa fie.Stiu doar ca il caut.Si ideal il vreau sa fie.Care te simti mai ideal asa nu uita ca cineva te cauta.Totusi inca n-am dat anunt la matrimoniale "Ciudata singura caut barbat ideal full option",insa nici mult nu mai am.Pana atunci mai iau cate o tranta prin fata facultatii poate poate apare Fat-Frumosu' ala pe care mi-l tot doresc.Si ca sa inchei ca-n reclama de la Sprite,varianta personalizata evident,"Ciudata asta mica viseaza la tine!".
V-am pupat deosebit!

marți, 3 noiembrie 2009

Is glass half-full or half-empty?


Si ar trebui sa ai rabdare.Chiar nu vezi ca inca ma mai doare?Vrei tu sa imi furi toate gandurile,sa imi incurci mintile,sa imi iei si bucatica de inima care mi-a mai ramas,sa imi iei toate imbratisarile,sarutarile,toate "noapte buna"-urile care mi-au mai ramas de daruit,toate cele cateva "te iubesc"-uri pe care le-am ingropat in adancul meu,toate parerile bune,sa-mi stergi tot trecutul,toate amintirile,sa fii numai tu,sa existi numai tu,sa traiesti in mintea mea,sa domnesti in mintea mea precum Caesar domnea in Roma.Vrei sa fii singurul cuceritor si esti un egoist.Nu ai mila de bucatica mea de inima care mi-a mai ramas.Tu vrei sa imi iei tot.Si mintile si inima.Sa ma lasi fara nimic.Sa ma prinzi in insectarul tau cu un bold.Sa fiu cel mai rar fluture pe care l-ai prins.Si pe care o sa-l omori.Ai sa ma pastrezi in insectarul ala nenorocit si n-ai sa ma invii niciodata.De ce imi bei toata tineretea care curge prin venele mele ca un vampir?Esti insetat de viata care curge prin mine si vrei cu orice pret sa iti potolesti setea.Esti cel mai rau dintre toti si totodata cel mai bun.Esti lumina si intuneric.Sau viata si moarte.Inger si demon.Cer si pamant.Sau alb si negru.Esti ying si yang.Sau rege si sclav.Esti bine si rau.Sau minciuna si adevar.Esti tristete si fericire.Sau tortura si placere.Esti dulce si amar.Sau iubire si ura.Esti razboi si pace.
Sau jumatatea mea?

marți, 27 octombrie 2009

Un actor grabit care-si spune replica si-apoi a plecat zambind.

Astazi m-am plimbat prin Bucuresti.Parca a inceput sa nu mi se mai para asa deprimant.Se vede ca nu am mai facut miscare de mult timp.Ma dor picioarele ca si cum as fi escaladat Everestul.Apropo de duduia bruna din articolul anterior,in cele din urma s-a dovedit a avea schizofrenie.Deci pot sa o adaug in topul listei mele cu oameni ciudati sau cu probleme speciale.Niciodata nu am vazut un om nebun.In adevaratul sens al cuvantului ma refer.Dar niciodata nu este prea tarziu.
Mi s-a facut un dor nebun de melodia Laurei Stoica ,"Un actor grabit".Asta dupa ce am auzit-o pe cand stateam in bucataria mea ca in fiecare seara,savurand un pahar de vin si ascultand MagicFM.Cred ca multe dintre noi,femeile,am avut ocazia sa intalnim actorul despre care canta Laura.Poate chiar sa jucam alaturi de el...

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Pana Corbului si cei trei pitici.


Cap.I:"De-aia n-au tiganii biserica".
Demult mi-a spus a mea mama draga si iubita o vorba la care nu credeam sa am ocazia sa ajung vreodata,nicidecum sa ii testez veridicitatea.Si anume,"originea isi spune intotdeauna cuvantul".Da,o sa vedeti si voi mai devreme sau mai tarziu ca asa e.A avut mare dreptate.Si nu,nu sunt rasista.Nu am fost niciodata si nici nu o sa fiu vreodata,dar vedeti voi sunt persoane care efectiv nu-mi dau de ales.Nu am nimic impotriva pielii de abanos.Nici a fetelor inzestrate de Mother Nature cu o "moustache" mai ceva ca a lu' bunica-miu.La urma urmei cu totii ne tragem din maimuta.Doar ca la unii este mai vizibil.Fara suparare acum...
Ce vina are biata fata ca asa a lasat-o Dumnezeu pe lumea asta?"Are si ea un suflet" dupa cum spune chiar dansa.Eu nu am nimic contra aspectului ei,insa am multe impotriva caracterului infect al acesteia.In primul si in primul rand urasc oamenii care au o igiena personala ce lasa de dorit.Urasc oamenii care nu apreciaza eforturile celorlalti si isi bat joc de munca celor din jur.Genul ala de fiinta care crede ca toti au obligatia sa stearga jegul dupa ea.Fata tatei,tu nu ai sclavi.Serios.
Oricum ar trebui sa iti fie rusine pentru cei sapte ani de acasa pe care nu i-ai primit si pe care refuzi cu nesimtire sa-i recuperezi.Dar stiu ca nu iti este.E normal.Ar fi culmea sa am pretentia sa mai fii si constienta de chestiile pe care le faci sau le zici.Asta te-ar fi incadrat in categoria oamenilor cu bun-simt si minte.Evident,nu este cazul in ceea ce te priveste.M-am convins ca sub stratul ala gros de fond de ten si sub culoarea nativa nu se gaseste pic de bun simt.Nici macar un gram.Si cu pielea de abanos si cu obrazul gros,se cam "impute" treaba,dupa cum ar spune un bun prieten de-al meu.Oricum,crede-ma pe cuvant,n-o sa te ia nimeni de nevasta.Garantat.Nu esti nici gospodina(nici macar in limita bunului simt),nici curata(cu mult sub limita bunului simt),nici frumoasa(daca reusesti sa mentii machiajul pe fata pe tot parcursul mariajului e ok,daca nu,risti sa dea divort pe motiv ca nu te mai recunoaste),nici desteapta(de asta poti fii sigura,dar daca ai nevoie de argumente nu ezita sa mi le ceri).
In orice caz,eu nu am facut decat sa-ti dau cate un sfat,poate doua pentru viitor si ce are sa te astepte daca nu faci ceva urgent si recuperezi cu pasi repezi aia sapte ani despre care ti-am spus mai sus.Nu este timp de pierdut!Fiecare secunda este pretioasa.Poti sa incerci sa o iei de la inceput.Eventual sa incerci sa iei legatura cu divinitatea si sa rogi sa te mai nasti o data.Sunt cam multe de reparat.Si prea putin timp.Asa ca fa-ne un serviciu si pune-te pe treaba poate mai reusesti sa indrepti ceva!Bafta ciocardel!Si mult succes cu emanciparea(trebuie si succes ca trebuie sa fii fost realmente greu sa traiesti la cort pana in secolul douazeci si unu,asa ne-am explicat cu totii cum poti sa fii atat de primitiva)!
P.S.Cat despre poza,orice asemanare nu este intamplatoare.

miercuri, 21 octombrie 2009

De mentă.


Oameni perfecti?
De ce ne dorim sa avem aproape oameni perfecti?Noi suntem perfecti ca sa fim in masura sa ne dorim asta?De ce obisnuim sa cerem mai mult decat putem da?
Pentru ca pur si simplu suntem niste egoisti.Niste egoisti hapsani cu totii.Vrem totul pentru noi.Tot ce e bun.Vrem oameni perfecti.Vrem sa ne mandrim cu ei ca si cum ar fi niste trofee castigate.Sa ravneasca toata lumea la "omul nostru perfect".Sa fie dorinta ascunsa a tuturor.Sa fie chiar si in cel mai interzis vis al lor.Dar persoana asta perfecta e a ta.Tu esti proprietarul ei.Vrem idealuri.Idealurile lor.Vrem sa avem idealurile lor.Pentru ca ne plac idealurile.
Si noi avem idealuri.Da.Vrem sa fim idealul cuiva.Si sa avem idealul tuturor.
Toata viata noastra nu facem decat sa inventam idealuri,modele.Si daca se poate sa le cumparam.Dar oare voi nu stiti ca idealurile care se vand nu sunt idealuri?Sunt iluzii.Sunt falsuri.Ca gentile Louis Vuitton pe care le gasesti la piata si toate mandrele le poarta fudule pe jumatatea bratului.
Toti avem dorinte.Toti ne dorim ceva ce nu putem avea.Dorintele astea sunt un fel de motivatie.Cu asta ne hranim.Mancam dorinte ca sa putem exista.Viata noastra depinde de ele.Pentru ca ele ne motiveaza sa traim.Fara ele nu am mai trai deloc.Am uita sa traim.Am uita sa ne dorim.Sa dorim.Sa fim doriti.Nu am mai avea nimic de uitat.
Am uita sa uitam.

duminică, 20 septembrie 2009

Sheep in the Big City.


M-am saturat de oameni care vor sa-mi stearga trecutul.Si nu oricare trecut,trecutul MEU mai exact.
Nu trebuie sters trecutul ca sa iti poti face loc in prezentul cuiva.Trebuie doar sa-ti castigi locul acela.E normal sa ai un trecut.Asta inseamna sa ai amintiri.Sa ai amintiri frumoase.Pentru ca toate faptele fie ele bune sau rele devin mai tarziu amintiri frumoase.Mi-e dor de "acasa".Mi-e dor de tot trecutul meu.Nimic din prezent nu-mi place.Nu-mi place.Nu-mi place.Si da,stiu.A fost alegerea mea.Dar oare am avut de ales cu adevarat vreodata?
Totusi cine stie,poate mai tarziu o sa multumesc ca sunt in Bucuresti.Momentan insa,ma rog sa nu ma uite cei de acasa.Ca sa nu mai fac pretentii si sa ma rog sa-mi duca dorul.E prea mult.Si eu nu pot decat sa sper sa nu fiu uitata.Pentru ca urasc sa fiu uitata.Nu suport sa fiu uitata.Mi-e frica sa nu fiu uitata.Groaznic de frica.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Laugh as much as you breathe and love as long as you live.


Mai am o saptamana si ma despart de tot.Si las totul in urma.Tot ce a fost odata important pentru mine.Tot ce a fost odata "tot".De tot ce am iubit odata.De tot ce mi-a placut odata.De tot ce mi-a facut placere odata.De tot ce m-a facut sa rad odata.De tot ce m-a scos din pepeni odata.Toate astea o sa-mi lipseasca enorm.O sa-mi lipseasca persoanele care m-au sfatuit de bine.Persoanele care mi-au sters lacrimile.Persoanele care m-au tinut in brate.Persoanele care m-au sarutat.Persoanele care m-au iubit.Persoanele care ma iubesc.Persoanele pentru care am insemnat ceva.Persoanele care au insemnat ceva.E ca si cum m-as cara din viata mea.Ca si cum nu ma mai suporta viata mea de pana acum si ma da afara din ea.Ca si cum am inselat-o si acum imi arunca toate hainele pe geam in strada.Si brusc imi iau in spate tot ce e al meu si ma trezesc hoinarind prin alta viata.A cui?Inca nu stiu...poate tot a mea.Poate a altcuiva.Nu stiu.Am vizitat multe vieti.Am baut cafele,am servit sucuri racoritoare si nenumarate limonade prin diverse vieti.Dar tot timpul m-am intors la viata mea.Se spune ca nicaieri nu-i ca acasa.Nicaieri nu e ca in viata mea.In viata nimanui nu am stat prea mult.Din toate am plecat intr-un final.In unele nu m-am simtit comfortabil,in altele nu mi-am gasit locul,din unele am fost data afara si in cateva nici macar nu m-au primit.E placut sa vizitezi vieti.Asa incepi sa o pretuiesti pe a ta.
In toate vietile prin care am umblat am uitat cate ceva.Mi-am lasat pafumul,ideile,gandurile,cateva sarutari,imbratisari,inima...
Ar fi in zadar sa le mai solicit inapoi.Asa mi-am achitat sederea la hotel.Cu cat a avut mai multe stele cu atat a fost mai costisitor.Ar trebui sa ma uit si eu ce suveniruri am de la cei care au trecut prin viata mea.S-ar putea sa fiu surprinsa de ce as putea gasi.Cat despre mine,am sa ma cazez doar la pensiuni.Pretul e mereu mai mic.

miercuri, 26 august 2009

Perfect in her imperfection.

Pentru toti cei care au simtit macar odata in viata ca nu sunt indeajuns de buni.Pentru toti cei care s-au invinovatit atunci cand nu erau vinovati.Pentru toti cei care nu s-au apreciat atunci cand ar fi trebuit.Pentru toti cei care nu se iubesc si ar trebui sa o faca.Pentru toti cei care nu isi cunosc adevarata lor valoare.

marți, 25 august 2009

Well ain't that cute?But it's WRONG!


Azi mi-a cam sarit mustarul si daca tot am fost ironizata mai demult cu intrebarea "Cand ai sa scrii si despre mine pe blog?",m-am decis sa indeplinesc totusi dorinta acestui Casanova.Si da,dupa cum ai spus si tu nu o sa scriu despre cat de placut esti tu ca om,despre cat de neadevarate sunt impresiile pe care le aud despre tine,ci despre cum ai spus chiar tu,"marlanul ala".Nu as fi dorit sa scriu despre tine in aceasta maniera,dar vezi tu daca ai fi citit totusi "copilariile" scrise aici ai fi aflat ca eu tratez cum sunt tratata.Deci prin urmare daca tu crezi ca ma tratezi ca pe o proasta care nu are habar cu ce se mananca vrajeala aia de prost gust te asigur ca te inseli.Pur si simplu prima data mi se parut atat de penibila incat nu merita nici macar sa ma opresc sa arunc o privire asupra ei.Cred ca am fost prea toleranta in tot ceea ce priveste persoana ta.Ba chiar m-am gandit ca un asemenea mascul feroce de tipul tau nu ar avea de ce sa caute doritoare pentru ca de astea poate dispune cam la orice ora.Dar se pare ca m-am inselat.Eu eram cea care poate dispune de doritori la orice ora,deci doar eu raman feroce,mai exact femela feroce.Nu esti nici pe departe asa tare si rau pe cat am avut senzatia.Ba chiar esti extrem de lejer de influentat si manipulat.Cam asta fac prietenii tai cu tine.Nici cu mine nu mi-e rusine in situatia asta totusi.Iti place sa iesi din randul celor obisnuiti nu tocmai prin originalitate ci prin diverse activitati pe care stii ca nu e nici legal si nici sanatos sa le practici.Dar tu trebuie sa fii un rebel domnle',deci te explici.Oricum nu impresioneaza publicul sa stii,ci doar te distrugi pe tine.Dar am uitat,tie nu-ti pasa de nimic.Imi placea la inceput diviziunea personalitatii tale in "nebun" si "serios".Mi se parea chiar perfecta.Acum nu stiu ce ai facut si nici cum ai reusit sa fii tot timpul "nebun" si deloc "serios".Am crezut ca la valoarea ta trebuie sa fii de-a dreptul satul,ba chiar ahtiat de "fete care se compromit" ,"fete pe interes" sau mai pe scurt tot felul de "panarame" fara un dram de creier in cap,despre care nu poti discuta decat despre ce nuanta de oja misto si-a luat ea azi si cat este ea de trendy,carora nu poti sa le ceri o parere pe care daca ar reusi totusi sa si-o dea,daca ai si asculta-o probabil te-ai face de toata bafta,sau carora daca le intinzi o bombonica probabil in secunda unu sunt in patul tau.Ei,mai baiete cucuiete,tu nu te-ai prins ca eu nu sunt asa?Ca nu-mi pasa de banii tai?Ca nu-mi pasa ca arati foarte bine?Ca imi pasa de cat de "om" esti?Ca eu te apreciez mai mult cand esti TU?Ca mie nu trebuie sa-mi demostrezi cat esti de tare?Ca eu te plac pentru ce esti tu cu adevarat?Se vede ca nu m-ai cunoscut indeajuns de bine sau poate ca nici macar nu ai vrut sa ma cunosti.E nevoie de mai mult curaj sa poti sta langa o fata,dar mai ales sa fii indeajuns de puternic incat sa ramai alaturi de ea sa o cunosti pe masura ce iti dai seama ca este diferita de restul.Dar asa sunteti voi,astia "rai".Spuneti ca toate suntem la fel,dar cand dati de una care e diferita si chiar ok zic eu,dati bir cu fugitii.Rectific cele spuse in articolul anterior.Nu eu sunt cea care e de rasul curcilor.Voi sunteti.Halal!

duminică, 23 august 2009

Why so serious?


N-am mai scris de o bucata de vreme din motive relativ simple.Nu am mai avut ce povesti sau mai exact nu am mai avut de ce sa ma plang.Ma simt destul de aiurea cand spun asta.Nu am mai avut de ce sa ma plang.Eu folosesc blogul asta ca sa ma plang.Sper sa ma ierte si sa nu se simta folosit.Oricum este parte din mine si stie ca am sa-l iubesc la infinit pentru cat m-a ajutat cand mi-a gazduit cele mai triste sau penibile ganduri pe care le-am avut pana acum.Ii datorez multe.Poate totul. In toata perioada in care am absentat nu am facut mare lucru.Am alergat ca o nebuna de colo-colo dupa nici eu nu stiu ce anume.Important e ca am alergat.Pur si simplu am hoinarit.M-am lasat pagubasa la capitolul "facut ordine in viata".Pe cuvantul meu ca ma depaseste.Asa ca m-am comportat ca cea mai mare puturoasa si am lasat totul asa cum era.Vraiste mai exact.Nu m-am decis de cine-mi mai place.Nu stiu pe cine mama naibii mai iubesc.Nu stiu ce vreau.Nu stiu daca vreau ceva.Nu stiu daca o sa mai iubesc.De fapt nu stiu daca mai pot sa iubesc.Stiu totusi ca pot sa ma tin dupa cineva.Asta asa ca sa nu ma plictisesc.Am o vaga banuiala ca exista cineva pentru care m-as linistii.Daca s-ar linistii.Stiu ca mai am inima.Ma mai inteapa din cand in cand.Stiu ca nu ma opresc niciodata pana nu obtin ce vreau.Eiii...acum nu stiu ce vreau.Nu vreau sa cred ca am devenit o persoana rea.Oricum nu ma simt.Totusi vreau sa-mi dovedesc ca mai pot avea sentimente.Ma refer la iubire.
Vezi tu cum suntem noi oamenii...odata ce am scapat de ea o vrem inapoi.Vesnic indecisi.Noi oamenii prin felul nostru de a fi suntem cam de rasul curcilor.Bine gata...o sa vorbesc in numele meu de acum.Sunt intr-adevar de rasul curcilor.

marți, 28 iulie 2009

Supercalifragilisticexpialidocious!


In dimineata zilei de azi, pe cand savuram o conserva de ton, m-a lovit drept in ceafa o idee geniala.Daca as putea inventa o masinarie care sa creeze oameni?Oamenii pe care ni-i dorim.Asa cum ti-ar placea tie sa fie "X".Sa pot creea oameni perfecti.As inventa tot felul de retete in functie de preferintele doritorilor.Imaginati-va femeia perfecta sau barbatul perfect pentru prima data realizabili.S-ar putea sa dau chiar lovitura cu o asemenea afacere.
Reteta barbatului perfect:
-se adauga o 200g de zahar vanilat.
-700 ml de vodka Absolut de coacaze
-o lingurita de zeama de lamaie
-un praf de sare
-o lingurita de esenta de rom
-o lingurita de esenta de vanilie
-un patratel de ciocolata
-500 ml lapte
-150 ml Irish cream
-o lingurita esenta de cocos
Se pune amestecul la cuptor si se lasa aproximativ 1 ora dupa care se serveste in functie de preferinte fie cald,fie rece.

duminică, 12 iulie 2009

Secret wish.


Am crezut ca am trecut peste tot.Si ca am devenit o "rea"...dar nu e deloc asa.N-am mai simtit de ceva vreme ce simt acum,in secunda asta.Pur si simplu am obosit si vreau sa ma gaseasca cineva.Poate singura care greseste sunt eu.Poate ca nu o sa fiu niciodata gasita pentru ca sunt prea pierduta.Sau pentru ca nici eu nu caut la randul meu.Si aici gresesc.Am o boala extrem de grava si nimicitoare,dar totusi destul de des intalnita.Se numeste "orgoliu nemasurat".Nu dau nici mai mult nici mai putin decat primesc.Poate din cauza ca am pierdut prea mult pana acum.Si am dat odata...totul pentru nimic.Nu mai am de dat "totul" pentru ca nu mai am un "tot".Pentru ca mai am putin.Si putinul ala vreau sa-l pastrez.Mi-e frica sa raman fara nimic...
Mi-e dor sa stau sa ma uit cu cineva la stele...si sa ma simt "eu".Mi-e groaznic de dor sa ma simt aparata.Sa ma zburleasca cineva ca pe-un copil...Mi-e dor sa dansez cu cineva pe muzica mea...pe muzica noastra.Mi-e dor sa ma plimb pe plaja cu papucii-n mana.Sa ma asez pe nisipul ud si sa nu conteze ca-mi murdaresc pantalonii.Sa ma stranga cineva de mana.Sa nu-mi mai dea drumul.Imi doresc nespus sa existe cineva care sa ma poata controla.Cineva de care sa ascult.Imi mai e dor sa merg prin ploaie.Sa radem din nimic.Sa dansam in ploaie.Sa alergam.Sa obosim.Sa ma stranga in brate.Sa ramanem asa.
Vreau sa-mi sticleasca ochii de fericire.Vreau sa ma faca fericita.Vreau sa ma faca sa stau chiar daca stiu ca ar fi mai bine sa plec.Vreau sa nu-l mai pot uita.Vreau sa nu ma mai poata uita niciodata.Vreau sa ma iubeasca dar sa nu mi-o spuna des.Vreau sa mi-o arate in fiecare zi.Vreau sa ma certe si sa ma ierte.Vreau sa ma cunoasca si sa ma innebuneasca.Vreau sa-l innebunesc si sa-l cunosc.Vreau sa ma indrageasca pentru ce sunt.Pentru cum sunt.Pentru ce simt.Pentru ce spun.Pentru ce fac.Pentru ce gandesc.Vreau sa beau o bere cu el.Si o sticla de vin in spatele blocului pe scari.Vreau sa ma plimbe la 3 noaptea prin parc.Si sa ma pupe zilnic chiar si prin telefon.Vreau sa ma pupe pe frunte.Si pe varful nasului.Pana ma face sa rad.Si sa ma minta ca ii plac toate melodiile mele chiar daca i se par prostesti.Sa "dau din coada" de fericita ce sunt.
Atat.

marți, 23 iunie 2009

I am what I am.


Nu cred ca am incercat vreodata sa ma caracterizez.Asa la modul cel mai sincer si cat mai indetaliat cu putinta.Ma gandesc ca daca as reusi sa ma cunosc foarte bine(pentru ca recunosc ca uneori ma surprind chiar si pe mine) poate as afla unde este de fapt problema.Care problema?Marea mea problema.Asa ca o sa ma straduiesc sa nu-mi scape nimic.
Sunt Ania si am unul dintre cele mai ciudate nume.Consider ca mi se potriveste perfect numele asta.E un nume simplu,dar special.Are un fel de muzicalitate caldutza cand il pronuntzi dar ceva la el ma face sa cred ca aduce cu ceva de gheata.E o gheata calda.De asta e el asa special.Sunt o sagetatoare si la propriu si figurat.
Am fost extrem de timida cand eram mica si serios ca am mai pastrat putin in adancul sufletului.Numai acolo.Ma sperie oamenii care sunt mai puternici decat mine.Pur si simplu devin brusc cuminte cand sunt in preajma lor,asta pana la proba contrarie cand descopar ca nu sunt nici pe departe mai puternici si aici au sfeclit-o cu mine.Dupa ce ma conving incep sa ma manifest.Imi place sa ma afirm.Nu contrazic si nu vorbesc decat in cunostiinta de cauza.Dar cand stiu o certitudine si sunt contrazisa...nu e deloc bine.Am o rabdare de fier cand imi doresc ceva si nu suport ca lucrurile care nu sunt in favoarea mea sa fie spuse tare si raspicat.Prefer sa nu le aud pentru ca asa mai pot schimba ceva.Sunt o luptatoare dar daca lupta devine monotona imi pierd interesul.Sau pur si simplu ma plictisesc.Am pretentii mari de la cel de langa mine pentru ca sunt constienta de valoarea mea.Si nu ma refer la cea materiala.Ma refer la continut.Sunt si dulce dar si acra atunci cand trebuie.Chiar si atunci cand sunt singura raman fidela inimii mele.Ii respect iubirea pana la finalul ei.Abia dupa o iau de la capat.Nu sunt niciodata in cautare de nimic.Dar daca intamplator sunt gasita nu am nimic impotriva.Cu conditia sa fie libera inima mea.Sunt o buna prietena chiar si cu cei care in adancul inimii lor nu ma inghit.Simt cand cineva nu ma simpatizeaza.Si nici nu-mi vrea binele.Asta o spun asa cu nota facultativa.Ca sa nu ma mai subestimeze lumea.Si la fel de bine simt si cand cineva ma iubeste.Asta tot cu nota facultativa o spun.Ca sa nu se mai straduiasca degeaba sa joace teatru.Efectiv nu te pricepi la asta.Ca actor ai muri de foame.Pe bune.
Merg pe premisa ca toate lucrurile la timpul lor.Asa ca daca nu ma iubesti cand te iubesc si eu.S-ar putea sa ma iubesti singur mai tarziu.Si e mai aiurea dupa parerea mea.
Nu suport oamenii prosti.Dar ma straduiesc cat pot sa-i agreez.Nu suport oamenii cu gandire limitata care nu sunt deschisi spre nou.Nu suport oamenii care multumesc cu partea materiala si nu privesc deloc continutul.Nu sunt profunzi.Si le lipseste cu desavarsire partea sensibila.Si evident ce dai asta primesti.Deci parte materiala pe parte materiala.E oarecum un fel de limitare la superficialitate.Sau poate doar o imposibilitate de a privi lucrurile in esenta.
Imi place sa ma plimb seara.Si pe ploaie si pe frig si pe ninsoare.Numai plimbare sa fie.
Imi place sa beau ciocolata calda dimineata in loc de cafea.Imi tine loc si de mic dejun.Nu suport sa mananc dimineata.Imi place enervant de tare mancarea de la fast food.Mc'Donalds nu mai da odata faliment...
Nu suport cand ma ingras.Imi dau seama cand pun si un amarat de kilogram.Am un fel de fobie cand vine vorba de cantare.Au tendinta sa ma transforme intr-o obsedata.Asa se explica refuzul de a ma mai fi cantarit de vreo trei ani incoace.Nu suport sa am grasime sau burta.Asta chiar detest.Si ca sa fie totul super sunt o puturoasa cu acte in regula.Imi este extrem de lene sa fac sport.Bicicleta sta pe post de suport de haine la mine in camera.Am noroc de un metabolism alert.
Imi place la nebunie sa ascult muzica.Muzica buna.Jazz,salsa,pian,slow,muzica veche si alte ciudatenii.Sunt un fel de arhiva de muzica.Imi place sa citesc carti bune.Sa ma regasesc in personaj.Sa invat din greselile lui.Imi place cand ploua afara.Ma linisteste.Sau mi se face somn.E mai odihnitor somnul cand ploua afara.Imi place iarna.Imi plac sarbatorile de iarna.Desi e anotimpul in care sunt de fiecare data singura.Dar pot sa fac ingerasi si sa mananc fulgi.Macar atat.
Nu-mi plac dulciurile.Nici ciocolata.De asta sunt eu mai mult sarata decat dulce.Imi place sa ma dau cu un kilogram de crema de corp Tomorrow de la Avon pentru ca ador cum miroase.
Pana sa ma apuc de scris pe blog, de fiecare data cand eram trista imi schimbam culoarea parului.Desi nu m-am vopsit niciodata,m-am nuantat in toate culorile posibile.Asa ca nu pot decat sa multumesc din suflet blogului ca mi-a gazduit aberatiile aici si mi-a salvat parul.
Am simtul esteticii.Mai ales in ceea ce priveste moda.Imi plac hainele comode dar de calitate.Imi place sa ies in evidenta prin bun gust.Si se pare ca imi iese cam de fiecare data.Fara modestie sunt o prezenta care intoarce multe capete.Asta din cauza ca visez uneori combinatii de haine.Imi pun imaginatia la bataie cand imi asortez tinutele.Ma pricep la culori si am si un simt de a anticipa ce o sa se poarte in sezonul urmator.
Imi place grozav de mult cand mi se spune ca sunt mai mica decat sunt in realitate.Asta inseamna ca nu am riduri.Am vazut fete de 17 ani care par cu 5 ani mai mari decat mine.Si asta nu poate sa ma faca sa ma simt decat excelent.
Nu am vointa si daca nu sunt silita si impinsa de la spate nu ma ocup mai deloc de responsabilitatile pe care se presupune ca le am.
Nu pretuiesc deloc lucrurile materiale si merg pe pricipiul "Daca dragoste nu e nimic nu e".Daca e,ne descurcam.Mancam frunze,bem apa din lac,ne acoperim cu niste saci.Vedem noi.
Imi place la nebunie sa-mi exersez privirile incruntate si scrutatoare pe persoanele pe care nu le suport.Ador sa ii strapung cu privirea.Cred ca chiar ii doare.
Imi place sa las persoanele care ma deranjeaza sa vorbeasca singure.Ati fi uimiti ce discursuri sunt unii in stare sa tina.Majoritatea se plictisesc dupa aproximativ 5 minute de vorbit singuri.
Si da stiu.Am invatat sa ma apreciez in astea sase luni.Sunt constienta ca sunt o fata valoroasa si ca mai rar fete ca mine.Sunt placuta.Ma incadrez usor intr-un grup.Cu conditia sa ajung sa ii cunosc si sa stau sa analizez eu persoanele.Sunt frumusica(Nu spun frumoasa pentru ca eu personal ma plac ocazional.Sunt foarte critica cu propria persoana.Sunt zile in care imi place de mine si zile in care nu as iesi din casa.Toata chestia e psihica.).Sunt desteapta(Aici las modestia.Stiu multe chestii despre tot felul de chestii.).Sunt fidela(Daca vreau.Decat sa insel mai bine pun punct.E cel mai corect lucru pe care il pot face.).Dau libertate(Evident daca mi se da.Daca nu,cred ca nici nu o sa se ajunga pana aici.).Tratez cum sunt tratata.Nu-mi place sa fiu batuta la cap si nici stresata.Deci nici eu nu fac asta(Chiar daca uneori recunosc am idei putine si fixe.Dar daca imi iese de fiecare data ce sa fac?).Sunt cuminte(Merg pe incredere.Si merit incredere.).Totul pana la libertatea mea.Daca o simt ingradita e de naspa.Nu suport sa fiu controlata.Nici nu-mi place sa controlez.Nu primesc ordine de la nimeni.Eu nu indeplinesc ordinele nimanui(Chiar daca imi place sa mi se indeplineasca dorintele.Ca sa fiu mai finuta in exprimare.).Am o doza de egoism dar nu atat de concentrata incat sa supere sau sa deranjeze(Prea tare.).
Pe moment nu-mi mai vine nimic in minte despre cum sunt eu.Daca mai aflu cate ceva o sa mai adaug.

sâmbătă, 20 iunie 2009

Never forget my dear that every rose has its thorns.


M-am gandit ca e cazul sa mai schimb subiectele blogului.Sau mai bine spus subiectul.Asta pentru ca am stat si m-am gandit cam cate sprancene au fost ridicate la vederea celor scrise de-a lungul acestor luni...si nu vreau sa se creada ca sunt vreo visatoare sau ca "fata asta numai iubire are pe blogul ala"...asta asa ca sa se mai inece unu...altu'.Blogul asta m-a ajutat sa trec peste o anumita etapa,dar acum scriu din placere.Chiar e placut sa iti scrii frustrarile undeva...te eliberezi cat de cat de ele.Cat despre persoanele care mai catalogheaza blogul ca fiind prea plin de povestiri despre iubire,sa spuna merci ca nu m-am eliberat in alt fel de frustrari.Am ales calea cea mai inofensiva.As fi putut foarte bine sa spun verde-n fata ce am de zis...si nu tocmai in varianta formala pe care am prezentat-o pe blog...crede-ma ar fi fost cam "de nasoale,bah nene!".Ma bucur ca am lamurit si chestiunea asta.Aaaa...si apropo nu cred in "happily ever after" si nici nu aspir la.Nu-mi place sa sufar cum am mai auzit "prin vecini".Si daca mi-ar placea sa o fac e problema mea.Sunt o ciudata.Pentru viitor as aprecia daca m-ati lovi fara mila cu toate lamentarile de genul direct in fata.Desigur cu riscul sa va lovesc si eu cu ale mele.Promit sa incerc sa le rezum cat pot de mult.Dar cea mai eficienta metoda ar fi sa nu va mai pese.Sau sa va tineti parerile cu privire la mine pentru voi.Nu ma intereseaza cam cat de "imatura" vi se pare ca sunt sau cam cat de masochista...de indragostita sau mai stiu eu cate alte pareri,pentru ca efectiv fara suparare...."mi se cam rupe".Si da ,stiu ca sunt stresata,agitata si poate prea irascibila in perioada asta dar m-am saturat sa aud "cu efect intarziat" tot felul de dezbateri cu tema "Ania".Am sa continui sa scriu ce gandesc cu riscul de a fi considerata "messed up".Eu una nu ma vad.Si care ma vede sa inchida ochii ca si asa unora nu le folosesc la nimic.Cred ca sunt prea delasatoare uneori si daca tac si nu spun nimic dau un fel de unda verde la tot felul de manifestari.Dar din acest moment o sa spun cu glas tare cam ce fel de parere am si chiar nu am de gand sa menajez pe absolut nimeni.Asa ca mai bine gandeste de doua ori inainte sa deschizi gura ca nu se stie ce "palma" primesti in schimb.Dupa cum am mai demonstrat si in viata de zi cu zi dar si in articole anterioare sunt As la trantit peste ochi remarci acide si extrem de urzicatoare.Cine stie...poate ma trag din urzica.Mai stii?

joi, 18 iunie 2009

Addicted to love.


Si Slava Cerurilor am reusit in sfarsit sa o iau de la zero.Mi-am incheiat vechea poveste intr-un final.Am gasit pentru ea cea mai simpla incheiere.Printesa efectiv s-a plictisit de toanele si mofturile Printului,i-a tras cateva urari numai de bine in gandul ei si a plecat mai departe.Despre vechiul Print nu prea am nimic interesant de povestit caci nu prea m-a mai interesat soarta lui,insa va pot povesti despre Noul Print.Printul asta nou...este cum sa va spun eu...dulce-acrisor.Are si sare si piper si tot felul de mirodenii care ii dau un gust extrem dar extrem de aromat.Si totusi nu este din cale-afara de picant.Nu e nici prea dulce.Nici prea acru.Deloc amar.Asta il face intr-un cuvant sa fie al naibii de gustos.E ceva nemaintalnit,o combinatie foarte ciudata de arome.E genul de amestec care te innebuneste.Si tu stii ca o iei razna de la el.Si evident ca vrei sa te opresti din mancat dar pur si simplu nu poti.Anticipez ca acest sortiment extrem de rar contine si o mica doza de amfetamina pentru ca desi nu scria asta pe spatele cutiei la ingrediente...sunt mai mult ca sigura ca dupa ce gusti odata din el devii dependenta.Mai are si un ingredient secret care atunci cand inchizi ochii te face sa iti mai doresti mai mult.Pot indrazni a socoti ca acesta contine si ceva alcool.De fiecare data te simti imbatata de un sentiment ce seamana prea bine cu speranta unui nou inceput.Recomand tuturor a nu consuma produsul in cauza decat atunci cand ati lasat tot ce tine de trecut unde isi are locul...in trecut.Atunci cand veti trai numai si numai in prezent puteti consuma cu incredere.Efectul este garantat.Si dependenta inevitabil de inevitabila.A se lua in considerare ca produsul contine multe ingrediente ce creeaza dependenta.In functie de organism poate avea un efect ori benefic ori daunator.Eu consider ca este un risc care merita asumat.Este exact ce trebuie pentru ca soarele sa rasara zilnic,pentru ca ploaia sa fie calda,culorile sa fie mai colorate,caldura mai calduroasa,lumina mai luminoasa,parfumul mai parfumat,cantecele mai incantatoare,mireasma florilor mai inmiresmata,gustul mai gustos si nu in ultimul rand...dragostea sa fie mai dragoste.